Dictionar

 
 
 

ALBUMIN(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. albumin/o/-, lat. albumen)

1. „albumină”.
 
 

albuminat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminate)

1. combinație a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.
 

albuminemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminémie)

1. prezența albuminei în plasma sangvină.
 

acidamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidamine)

1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.
 

ALBUMIN(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. albumin/o/-, lat. albumen)

1. „albumină”.
 

albuminat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminate)

1. combinație a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.
 

albuminemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminémie)

1. prezența albuminei în plasma sangvină.
 

albuminocolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminocholie)

1. prezența albuminei în bilă1.
 

albuminogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. albuminogenous)

1. care produce albumină.