Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. dégoûter)
1. tr., refl. a-şi pierde, a face să-şi piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. dégoûtation)
1. senzație puternică de dezgust, repulsie; ceea ce inspiră acest sentiment.
2. ceea ce este dezgustător.
3. lucru dezgustător din punct de vedere moral.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezgusta)
1. cuprins de dezgust (pentru cineva sau ceva); îngrețoșat, scârbit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezgusta + -tor)
1. care trezeşte dezgust; respingător.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN disgusting
5. RU противный; отвaрительный , ,
6. HU undorító, visszataszító; büdös
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abominable, lat. abominabilis)
1. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. blaser)
1. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoţii, indiferent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécrable, lat. exsecrabilis)
1. dezgustător, respingător, oribil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hideux)
1. foarte urât; dezgustător, oribil, monstruos.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. immundus, fr. immonde)
1. murdar; oribil, dezgustător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infect, lat. infectus)
1. viciat, puturos; stricat; greu, urât.
2. respingător, dezgustător, neîngrijit; de proastă calitate.