Rezultate principale (Dezinhiba):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (dez- + inhiba)
1. tr., refl. a(-şi) înlătura starea de inhibiţie.
Rezultate secundare (Dezinhiba):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezinhiba)
1. acțiunea de a (se) dezinhiba; ieșire din starea de inhibiție; dezinhibiție.
2. (antonime) inhibiție, inhibare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezinhiba)
1. care a ieșit din starea de inhibiție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezinhiba + -tor)
1. substanţă psihotropă care poate produce dezinhibiţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désinhibition)
1. acțiunea de a (se) dezinhiba; eliberare din starea de inhibiție; dezinhibare.
2. lipsă de reținere, de pudoare, în comportament.
3. (antonime) inhibiție, inhibare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezinhiba)
1. acțiunea de a (se) dezinhiba; ieșire din starea de inhibiție; dezinhibiție.
2. (antonime) inhibiție, inhibare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (inhiba)
1. (despre acțiuni etc.) care este frânat, împiedicat, încetinit în desfășurare.
2. (despre oameni) care nu se manifestă spontan, care are rețineri; reținut.