Dictionar

Rezultate principale (Dezinhiba):

Dezinhiba

Parte de vorbire: vb.
Origine: (dez- + inhiba)

1. tr., refl. a(-şi) înlătura starea de inhibiţie.


Rezultate secundare (Dezinhiba):

Dezinhibare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezinhiba)

1. acțiunea de a (se) dezinhiba; ieșire din starea de inhibiție; dezinhibiție.

2. (antonime) inhibiție, inhibare.


Dezinhibat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezinhiba)

1. care a ieșit din starea de inhibiție.

2. (antonim) inhibat.


Dezinhibator

Parte de vorbire: s.
Origine: (dezinhiba + -tor)

1. substanţă psihotropă care poate produce dezinhibiţie.


Dezinhibiţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désinhibition)

1. acțiunea de a (se) dezinhiba; eliberare din starea de inhibiție; dezinhibare.

2. lipsă de reținere, de pudoare, în comportament.

3. (antonime) inhibiție, inhibare.


Dezinhibare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezinhiba)

1. acțiunea de a (se) dezinhiba; ieșire din starea de inhibiție; dezinhibiție.

2. (antonime) inhibiție, inhibare.


Inhibat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (inhiba)

1. (despre acțiuni etc.) care este frânat, împiedicat, încetinit în desfășurare.

2. (despre oameni) care nu se manifestă spontan, care are rețineri; reținut.

3. (antonim) dezinhibat.