Rezultate principale (Dezminţi):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. démentir)
1. a declara că un fapt, o afirmaţie etc. nu corespund adevărului.
2. a declara false (un zvon, o ştire etc.); a infirma.
4. a nu răspunde aşteptărilor, speranţelor.
Rezultate secundare (Dezminţi):
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + dezminți)
1. a se dezice pe sine însuși; a se dezice singur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezminţi)
1. acţiunea de a dezminţi; declaraţie, act prin care se arată că ceva nu este adevărat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. contredire, lat. contradicere)
1. tr. a susţine contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.
2. a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminţi.
3. refl. a fi în dezacord cu sine însuşi.
4. (despre susţinătorii unor afirmaţii etc.) a fi în contrazicere unii cu alţii, a avea păreri deosebite.
5. (despre idei, afirmaţii, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. dédire)
1. tr. a nega, a retracta (ceva).
2. refl. a-şi retrage cuvântul, a dezminţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezminţi)
1. acţiunea de a dezminţi; declaraţie, act prin care se arată că ceva nu este adevărat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indéfectible)
1. (despre sentimente) care durează pentru totdeauna, nedezminţit, neclintit, neslăbit.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. infirmer, lat. infirmare)
1. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminţi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. negare)
1. a nu recunoaşte (ceva); a tăgădui, a contesta.