Dictionar

dezordine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. désordre)

1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj.
2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.
3. (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală.
4. (fig.) confuzie (în idei); incoerență.
 

ATAX-, ATAXO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. atax/o/-, cf. gr. ataxia „dezordine”)

1. „dezordine, lipsa coordonării”.
 

ataxofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ataxophobie)

1. frică excesivă și irațională de dezordine; fobie față de dezordine.
 

babilonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (babilon/ic/ + -ie)

1. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză.
2. dezordine, situație confuză, haotică.
 

bizantinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. byzantinisme)

1. caracter, influență bizantină (în arhitectură, ornamentație).
2. stil specific culturii și artei, modului de viață și mentalității din Imperiul Bizantin; mod de a acționa prin corupție, dezordine (politică) și intrigă.
3. predilecție pentru disputele subtile și inutile.
 

bricabrac

Parte de vorbire:  s.n. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. bric-à-brac)

1. mulțimea obiectelor de mică valoare și de proveniență variată, prezentate în cea mai mare dezordine; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate; (prin metonimie) magazin de vechituri.
 

bulversa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bouleverser)

1. a întoarce pe dos, a pune în dezordine.
2. a modifica total.
3. (fig.) a zăpăci, a dezorienta.