Absolutiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. absolutiser)

1. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută.

2. a considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.

---

Autogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogenèse)

1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.

2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naştere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generaţie spontanee.

3. concepţie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acţiunea factorilor interni ereditari şi negând cu totul acţiunea mediului.

---

Spontaneism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. spontanéisme)

1. atitudine socială și/sau politică spontană; caracter spontan; spontaneitate.

2. concepţie şi practică ce neagă necesitatea şi rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forţa şi eficienţa acţiunii spontane.

---