Dictionar

Diafragmă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

1. muşchi care desparte toracele de abdomen.

2. membrană care reproduce sunetele prin vibraţiile sale.

3. placă subţire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2).

4. dispozitiv de închidere a unui recipient.

5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planşeu, placă.

6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă.

7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei.


Diafragma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. diaphragmer)

1. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumină care trec printr-un sistem optic.


Diafragmatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diaphragmatique)

1. (anat.) referitor la diafragmă; care aparține diafragmei.

2. inel ~ = deschidere prin care vena cavă inferioară trece prin diafragmă.


Diafragmatită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diaphragmatite)

1. (med.) inflamaţie a diafragmei; (înv.) diafragmită.


Blendă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blende, fr. blende)

1. sulfură naturală de zinc; sfalerit.

2. (fot.) diafragmă.

3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru.


Diafragmatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diaphragmatique)

1. (anat.) referitor la diafragmă; care aparține diafragmei.

2. inel ~ = deschidere prin care vena cavă inferioară trece prin diafragmă.


FREN(O)-, -frenie

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. phrén/o/-, -phrénie, cf. gr. phren)

1. „membrană, diafragmă”.

2. „minte, inteligenţă, spirit”.


Frenic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phrénique)

1. referitor la diafragmă.

2. nerv ~ (şi s. m.) = nerv motor al diafragmei.


Frenită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. phrénite)

1. (med.) inflamaţie a diafragmei (și a pleurei diafragmatice).


Iris

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. iris)

1. s. n. curcubeu, spectru solar.

2. membrană colorată circulară a ochiului, așezată între cornee și partea anterioară a cristalinului, străbătută de pupilă.

3. diafragmă a unor aparate optice, care are în centru un orificiu cu diametru variabil.

4. s. m. plantă erbacee perenă cu frunze lungi și cu flori mari, violete, albe sau galbene; stânjenel.