Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. diagnostiquer)
1. a recunoaște, a determina o boală după simptomele ei; a pune un diagnostic.
2. (fig.) a identifica o problemă din observații, verificări sau teste.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. diagnosticable)
1. care poate fi diagnosticat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. diagnostica)
1. faptul de a diagnostica; stabilire a diagnosticului unui bolnav.
2. (prin ext.) precizare a unui anumit punct de vedere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acoumétrie)
1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. amblyoscope)
1. (med.) aparat utilizat în oftalmologie pentru diagnosticarea sau reabilitarea problemelor de ambliopie; sinoptofor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arterio- + -centeză)
1. (med.) prelevare de sânge arterial pentru diagnosticare; puncție arterială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (atom + -terapie2)
1. aplicare a izotopilor radioactivi în diagnosticare şi tratament.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cancérologie)
1. specialitatea medicală de studiere, diagnosticare și tratare a cancerelor; oncologie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cytoscopie)
1. (med.) metodă de diagnosticare bazată pe studiul microscopic al celulelor prelevate din organism; citodiagnostic.