Dictionar

Rezultate principale (Dialog):

Dialog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dialogue, lat. dialogus)

1. conversaţie între doi vorbitori.

2. schimb de opinii între reprezentanţii a două partide, state etc.

3. ansamblu de replici schimbate între personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje.

4. ~ interior = replicile pe care le schimbă cu sine însuşi un personaj literar.

5. scriere redactată sub formă de dialog (1).

6. alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.


Rezultate secundare (Dialog):

Dialoga

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dialoguer)

1. a vorbi, a conversa cu cineva.

2. a face vorbească între ele personajele unei piese de teatru; a dialogiza (I).


Dialogat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (dialoga)

1. (despre opere literare) în formă de dialog; dialogic.


Dialoghist

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dialoguiste)

1. specialist în scrierea de dialoguri pentru filme.


Dialogic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dialogique)

1. referitor la dialog; care are forma dialogului; dialogal, dialogat.


Dialogism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dialogisme)

1. arta dialogului; întrebuinţarea dialogului în expunerea ideilor, a sentimentelor etc.


Dialogiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. dialogizzare)

1. tr. a pune (un text) în formă de dialog; a dialoga (2).

2. intr. a folosi dialogul; a sta de vorbă, a discuta.


Acceptanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acceptance)

1. fază a unui dialog, a unei relaţii interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepţie.


Chase

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. chase)

1. (jaz) dialog foarte viu între soliştii interpreţi ai aceluiaşi instrument, fiecăruia revenindu-i câteva măsuri.


Colocutor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. collocutore)

1. cel care intervine într-un interviu, într-un dialog; interlocutor.


Conlocutor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. collocutore)

1. persoană care intervine într-un interviu, într-un dialog; interlocutor.


Consolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. console)

1. mobilă în formă de policioară sau de măsuţă sprijinită de perete, pe care se aşază vase, statuete etc.

2. element de construcţie, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susţine un balcon, o cornişă etc.

3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ.

4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-maşină.


Contracâ´mp

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-champ)

1. (arhit.) pantă plană în mijlocul unei muluri.

2. (cinem.) încadrare corespunzătoare unui unghi de filmare opus celui folosit în cadrul precedent, utilizată la filmarea scenelor cu două personaje angajate în dialog.