Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. didascalie; grec. διδασκαλία, didaskalía „educaţie; înștiințare; instrucțiune (de joc)”)
1. indicație de joc, într-o piesă de teatru, un scenariu.
2. instrucţiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice greceşti.
3. notă, indicaţie care se punea înaintea unei piese de teatru la latini.
Parte de vorbire: I. adv., II. s.n. (pl. -uri)
Origine: (it. crescendo)
1. I. (muz.) didascalie care indică creșterea treptată a intensității de la un sunet la altul într-un pasaj muzical; crescând.
2. (antonime) decrescendo, descrescendo, diminuendo.
3. II. creştere progresivă a intensităţii sunetelor; parte a unei compoziţii muzicale care se cântă în acest tempo.
Parte de vorbire: adv., s.n.
Origine: (it. decrescendo)
1. I. (muz.) didascalie care indică o execuție caracterizată prin estomparea treptată a sunetului; diminuendo.
3. II. scădere progresivă a intensităţii sunetelor; parte a unei compoziţii muzicale care se cântă în acest mod.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. diminuendo)
1. (muz.) didascalie muzicală care indică scăderea treptată a intensității sunetului în execuția unei piese muzicale; diminuând, decrescendo.