Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alcooliser)
1. tr. a adăuga alcool unui alt lichid.
2. refl. (despre oameni) a se intoxica cu alcool.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolyse)
1. reacţie chimică dintre alcoolul unui ester şi un alt alcool.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcoolisable)
1. care se poate transforma în alcool.
2. care poate fi alcoolizat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. alcooliza, cf. fr. alcoolisé)
1. care conține alcool; în care a fost introdus alcool; la care s-a adăugat alcool.
2. alcoolic; intoxicat de alcool.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (dez- + alcooliza)
1. a crea unui alcoolic cronic dezgust faţă de băutură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. after-shave)
1. loţiune uşor alcoolizată, plăcut parfumată, după bărbierit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mistelle)
1. must de struguri alcoolizat, pentru a-i opri fermentaţia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. liquide, lat. liquidus)
1. corp sau substanță care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află; corp în stare lichidă.
2. substanță care se bea (apă, lapte, vin etc.); băutură, alcoolizată mai ales.
4. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. kummel, cf. germ. Kümmel „băutură alcoolică cu chimen”)
1. lichior de chimen, foarte alcoolizat și cu o aromă pronunțată, originar din Europa de Est.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcoolisable)
1. care se poate transforma în alcool.
2. care poate fi alcoolizat.
Parte de vorbire: vb. refl., tr.
Origine: (fr. alcoholiser)
1. a deveni alcoolic; a se alcooliza.
2. a mări concentrația de alcool dintr-o soluție; a alcooliza.