Dictionar

Rezultate principale (Absolvi):

Absolvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.

2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.


Rezultate secundare (Absolvi):

Absolutoriu, -ie

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)

1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.

2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.

3. act de absolvire a unei şcoli.


Absoluţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absolution, lat. absolutio)

1. absolvire.

2. iertare a păcatelor (de către papă).


Absolvenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (absolvent + -enţă)

1. terminare a unei forme de învățământ; absolvire.


Bacalaureat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baccalauréat, lat. baccalaureatus)

1. s. n. examen de absolvire a liceului, care urmăreşte verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală şi de maturitate intelectuală; titlul obţinut; bac3 (2).

2. s. m. f. posesor al unui asemenea titlu.


Exoneraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exonération, lat. exoneratio)

1. acțiunea de a (se) exonera și rezultatul ei; exonerare.

2. acțiunea de a absolvi pe cineva de vină.

3. eliberarea cuiva de o datorie sau obligație; desărcinare.

4. (var.) (înv.) ecsonerațiune.


Licenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. licence, lat. licentia)

1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acordă dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obținerea acestui titlu; diploma obținută.

2. lucrare de ~ = lucrare realizată pentru absolvirea primului nivel de studii universitare, care permite exercitarea profesiei corespunzătoare.

3. contract prin care posesorul unui brevet de invenție acordă unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica invenția sa.

4. autorizație dată de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri.

5. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite.

6. figură retorică prin care oratorul îndrăznește arate preopinenților e just ceea ce ei resping eronat.

7. ~ poetică = abatere ușoară de la regulile de pronunțare și scriere corectă a cuvintelor, din necesități prozodice.