Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diptyque, gr. diptykhos)
1. tăbliţe cerate care se puteau închide ca o carte, la romani.
2. (arte) icoană, tablou compuse din două panouri fixe sau mobile.
3. (p. ext.) operă literară formată din două părţi.
4. (muz.) piesă pentru orchestră simfonică, formaţie de cameră instrumentală sau vocală din două mişcări contrastante.