Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. directionner)
1. a imprima o anumită direcţie; a orienta într-un anumit sens.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. directionnel)
1. care orientează, care arată direcţia; care servește la dirijarea unei mișcări sau la indicarea unei direcții.
2. (despre radio) care emite pe un fascicul puţin divergent; directiv.
3. se spune despre o antenă care emite sau recepționează unde într-o singură direcție.
4. antenă ~ă = antenă de emisie sau recepţie dotată cu directivitate.
5. (despre galerii de mină) care este săpat în lungul direcției straturilor.
Parte de vorbire: s.(n.?) (regional)
Origine: (direcționa + -ar)
1. dispozitiv folosit în zidărie pentru verificarea verticalității construcției.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (direcționa)
1. acțiunea de a direcționa, de a imprima o anumită direcție.
2. conducere și stabilire a unei direcții, a unei orientări; directivare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (direcționa)
1. care a fost orientat într-un anumit sens.
2. dirijat într-o anumită direcție.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + direcționa, cf. fr. redirectionner)
1. a direcționa din nou într-o nouă direcție.
2. (internet) a trimite automat la o altă pagină web, la o altă adresă de e-mail.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compas, germ. Kompass)
1. instrument din două braţe articulare, cu care se trasează linii curbe şi se măsoară arcele de cerc.
2. instrument de navigaţie la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcţiei de referinţă nord-sud şi pentru determinarea direcţiei de deplasare.
4. ~ giroscopic = girodirecţional.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conversationnel)
1. care se referă la conversație; conversativ.
2. (inform.) care implică un schimb bidirecțional de mesaje, cum ar fi între un client și un server.
3. (inform.) mod ~ = mod de utilizare a calculatorului care permite utilizatorului să intervină pe parcursul derulării calculelor în funcție de rezultatele intermediare; mod interactiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. directif)
1. care dirijează o activitate sau un sector de activitate.
2. referitor la o anumită direcție; direcțional.
3. (despre antene) care emite într-o singură direcție; direcțional.
4. (tehn.) care are direcție fixă.
5. (despre forme verbale) care poate provoca o acțiune sau o reacție auditorului, către care este orientată comunicarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gyrosin)
1. aparat de bord al unui avion dintr-un compas magnetic şi un girodirecţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mnémotaxie)
1. reacţie de orientare direcţională la animale şi păsări, care le permite să se întoarcă la locul de hrănire şi adăpost.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. omnidirectionnel)
1. care se propagă sau se manifestă în toate direcţiile.
2. care poate funcționa, poate fi folosit în toate direcțiile.