Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dissipation)
1. acțiune prin care un lucru se disipează sau este disipat; disipare.
2. (fizică) pierdere de energie sau căldură.
3. faptul de a cheltui nesăbuit; exces.
4. starea unei persoane care trăiește în mijlocul plăcerilor, care se lasă distras de la munca sa, de la ocupațiile sale; dezmăţ, desfrâu.
5. comportament neadecvat, stare de elev agitat, turbulent, neatent; lipsă de atentie, neliniște; neatenţie.
7. (antonime) atenție, disciplină, economie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (disipa)
1. acţiunea de a disipa; disipaţie.
2. (astr.) pierdere în spaţiul cosmic a unora dintre particulele componente ale atmosferei unui corp ceresc.