Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allèle)
1. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă acelaşi locus în cromozomii omologi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diallèle; cf. gr. διάλληλος, diallelos („reciproc”))
1. (log.) cerc vicios într-o demonstraţie sau definiţie; definire a unei noţiuni prin ea însăşi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. pseudoallele)
1. (biol.) genă care se comportă asemenea alelelor, dar se manifestă ca o singură unitate funcțională.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-dune)
1. dună litorală paralelă cu ţărmul, pe partea dinspre mare a acestuia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conoïde)
2. s. n. suprafaţă generată de o dreaptă care se menţine paralelă cu un plan dat şi se sprijină pe o dreaptă fixă şi pe o curbă fixă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contre-allée)
1. alee laterală și paralelă cu o alee principală.
2. pistă pentru bicicliști situată lângă o șosea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. discordance)
3. (geol.) dispoziţie neparalelă a unor straturi noi faţă de altele mai vechi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. frontal)
3. abataj ~ = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; dreptă ~ă = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecție.
5. s. n. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite.
6. parte proeminentă a unui obiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. goujon)
1. tijă filetată în același sens pe toată lungimea sa sau numai la cele două capete, la îmbinarea demontabilă a două piese.
2. bară de oțel îngropată în stratul de rezistență al unei îmbrăcăminți rutiere din beton, paralelă cu axa drumului la rosturile transversale de dilatație ale planșelor.
3. piesă îngropată în zidărie pentru a permite fixarea prin cuie sau șuruburi a tocului unei uși ori ferestre; diblu, ghermea.