Dictionar

Displăcea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. dispiacere)

1. a nu plăcea.

2. a nu agrea.


Repugna

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. répugner, lat. repugnare)

1. a experimenta un sentiment de repulsie; a cauza, a inspira repugnanță.

2. a-i produce cuiva silă, oroare; a-i displăcea profund.

3. (antonime) a atrage, a delecta.