Dictionar

Rezultate principale (Dispoziţie):

Dispoziţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. disposition, lat. dispositio)

1. prevedere obligatorie cuprinsă într-un act normativ; măsură, hotărâre luată de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul în subordine; ordin.

2. ~ de plată = ordin scris prin care o întreprindere, organizaţie, instituţie etc. dispune băncii facă anumite plăţi din contul său; la ~ = la îndemână.

3. dispunere, aşezare într-o anumită ordine; alcătuire potrivit unui anumit plan.

4. stare sufletească.

5. posibilitate de a dispune (de).

6. aptitudine, înclinaţie; vocaţie.

7. (pl.) pregătiri, preparative.

8. (var.) (înv.) dispozițiune.


Rezultate secundare (Dispoziţie):

Indispoziţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indisposition)

1. acțiunea, faptul de a (se) indispune; indispunere, (înv.) nedispozițiune.

2. lipsă de voie bună, proastă dispoziţie; supărare.

3. ușoară stare de rău, ușoară alterare a sănătății; boală uşoară.

4. starea unei femei care are menstruație.

5. (var.) (înv.) indispozițiune.


Predispoziţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT praedispositio

2. FR prédisposition

3. EN predisposition

4. DE Empfänglichkeit; Anlage; Empfindlichkeit

5. RU предрaсположение

6. HU fogékonyság, hajlamosság


Predispoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prédisposition)

1. dispoziţie naturală, înclinaţie spre ceva.

2. receptivitate, sensibilitate la anumite boli.


Abroga

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.

2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.

3. a declara lipsit de valabilitate.


Acrimonie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrimonie)

1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.

2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.

3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.


Administraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.

2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.

3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.


Amenomanie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aménomanie)

1. stare patologică caracterizată prin veselie; delir cu dispoziție veselă.


Antren

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entrain)

1. însufleţire, bună dispoziţie, animaţie.


Anulaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. annulation)

1. acțiunea de a anula sau de a se anula; rezultat al acestei acțiuni; anulare.

2. decizie prin care se anulează un act, o dispoziție etc.

3. (psihiatrie) mecanism de anulare retroactivă a amintirilor.

4. (antonime) confirmare, ratificare.