Dictionar

dispune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. disposer, lat. disponere)

1. tr. a hotărî, a decide; a ordona.
2. a aşeza, a aranja într-o anumită ordine.
3. intr. a avea la dispoziţie; a avea posibilitatea de a decide după plac.
4. a învinge într-o competiţie sportivă.
5. refl. a căpăta bună dispoziţie, a se înveseli.
 

binedispune

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (bine + dispune)

1. a face să se simtă sau a se simți bine.
 

indispune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. indisposer)

1. a(-şi) strica voia bună; a (se) supăra.
 

predispune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. prédisposer)

1. intr., tr. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva.
2. a determina o sensibilitate deosebită faţă de anumite boli.
 

amenaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aménager)

1. a dispune, a aranja într-un anumit scop; a face mai confortabil (un spaţiu).
2. a realiza o amenajare (2, 3).
 

anfiladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enfilade)

1. dispunere pe aceeaşi dreaptă a unor elemente arhitectonice de acelaşi fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere.
 

anizodactilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anizodactil + -ie)

1. dispunere inegală a degetelor, trei înainte și unul înapoi, comună la păsări; inegalitate a degetelor.
 

antotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthotaxie)

1. mod de dispunere a florilor pe tulpini şi pe ramuri.
 

apareiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appareillage)

1. mod de dispunere a pietrelor, cărămizilor unei zidării aparente.
2. desen ornamental care imită elementele unei astfel de zidării.
 

aranjament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrangement)

1. acord, înţelegere.
2. mod de alcătuire, de dispunere.
3. ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formaţii decât acelea pentru care a fost compusă.
4. (mat.; pl.) totalitatea posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor.