Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dithyrambe, lat. dithyrambus, gr. dityrambos)
1. (ant.) cântec în onoarea zeului Dionysos, executat cu prilejul sacrificării unei victime, menit să producă extazul colectiv cu ajutorul unor mişcări ritmice şi prin aclamaţii rituale.
2. poem liric pe un ton entuziast.
3. (fig.) elogiu exagerat adus cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus)
1. referitor la ditirambi, de natura ditirambilor.
2. (fig.; despre stil, vorbire) exagerat laudativ; foarte elogios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus)
1. referitor la ditirambi, de natura ditirambilor.
2. (fig.; despre stil, vorbire) exagerat laudativ; foarte elogios.