OK
X
divagare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (divaga)
1.
faptul
de
a
divaga;
divagație.
2.
schimbare
a
direcției
unui
curs
de
apă
când
ajunge
în
regiunile
joase,
cu
pantă
mică.
divagație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. divagation)
1.
îndepărtare
de
la
o
temă,
de
la
un
subiect
etc.;
digresiune,
divagare.
2.
(var.)
divagațiune.