Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. docimologie)
1. disciplină care cercetează problemele examinării şi notării elevilor, a candidaţilor la examene şi concursuri; docimonomie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. docimologique)
1. care aparține docimologiei.
2. referitor la docimologie, disciplină care constă în analizarea și evaluarea metodelor utilizate pentru a nota și clasifica candidații în cadrul probelor academice sau profesionale.