Dictionar

Rezultate principale (Doctorat):

Doctorat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. doctorat)

1. formă de studii suprauniversitare constând dintr-o serie de cursuri, examene şi o teză, organizate pe lângă instituţiile de învăţământ superior şi care conferă titlul de doctor într-o anumită specialitate; doctorantură.

2. teză de ~ = teză care atestă stagiul de calificare științifică superioară, efectuat după terminarea studiilor universitare, în vederea obținerii titlului de doctor.


Rezultate secundare (Doctorat):

Doctorand, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Doktorand)

1. cel care îşi pregăteşte doctoratul.


Doctorantură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. doktorantura)

1. formă de pregătire avansată a oamenilor de știință, în înstituțiile de învățământ sau de cercetări științifice, pentru gradul de doctor în științe.

2. stagiu de calificare științifică superioară pentru obținerea titlului de doctor; doctorat.


Doctoriţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (doctor + -iţă)

1. femeie cu studii superioare de specialitate, care profesează medicina; femeie cu doctorat în medicină.

2. profesionistă din domeniul sănătății responsabilă cu vindecarea și tratarea bolilor, patologiilor, leziunilor.

3. (rar) soție a doctorului.


Laurea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (laureat)

1. tr. a încununa cu un înalt premiu pentru merite deosebite.

2. tr., refl. (în unele ţări) a trece examenul de doctorat.


Magisteriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. magisterium, fr. magistère)

1. stagiu de trei ani după obţinerea licenţei în teologie, echivalent cu doctoratul.

2. formă de învăţământ superior în Italia care conferă un titlu universitar în litere şi pedagogie, valabil pentru învăţământul mediu.

3. (fig.) autoritate.