Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doctrinarisme)
1. curent politico-ideologic din Franţa, fundat sub Restauraţie, care preconiza o politică de compromis între absolutism şi liberalism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. doctrinaire)
1. I. referitor la o doctrină, care generează o doctrină.
2. care este subordonat doctrinelor, principiilor stricte.
3. care susține sistematic o doctrină.
4. II. cel care întemeiază sau susţine o doctrină.
5. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice.