Dictionar

Rezultate principale (Alerta):

Alerta

Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. intr.
Origine: (fr. alerter)

1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.

2. (mil.) a ordona unei formații militare fie pregătită de intervenție.

3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.

4. a atrage atenția, a preveni.

5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.


Alertă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.

2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.

3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.

4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.


Rezultate secundare (Alerta):

Alertare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alerta)

1. acțiunea de a (se) alerta; alarmare, alertat.


Alertat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alerta)

1. care a fost avertizat, informat despre un risc; prevenit de un pericol, de o situație critică et cetera; alarmat.

2. (mil.) în stare de alertă, gata intervină.


Alarma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alarmer)

1. tr., refl. a (se) înfricoşa; a (se) alerta.

2. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1).


Alarmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alarme)

1. anunţare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente.

2. semnal, chemare pentru a lua armele.

3. (fig.) nelinişte, teamă; alertă.


Notificare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (notifica)

1. acțiunea de a notifica și rezultatul ei; înscris prin care se înștiințează cineva; notificație.

2. înștiințare oficială făcută de un stat altor state printr-o notă diplomatică.

3. (informatică) funcție automată de alertă între procese sau mesaj de la o aplicație destinat utilizatorului.

4. (securitate alimentară) comunicat emis atunci când nu sunt respectate standardele de sănătate sau de siguranță a consumatorilor.


Alarmat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alarma)

1. cuprins de neliniște, de spaimă, de panică; care a devenit neliniștit, îngrijorat; alertat.

2. chemat la arme.

3. strâns pe locul de adunare cu echipamentul și muniția de război.


Alertare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alerta)

1. acțiunea de a (se) alerta; alarmare, alertat.


Alertat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alerta)

1. care a fost avertizat, informat despre un risc; prevenit de un pericol, de o situație critică et cetera; alarmat.

2. (mil.) în stare de alertă, gata intervină.