Dictionar

Domicilia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. domicilier)

1. a locui, a-şi avea domiciliul undeva.

2. a indica, a preciza localitatea unde trebuie plătit la scadenţă un efect de comerţ.


Domiciliar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. domiciliaire)

1. referitor la domiciliu.

2. care se face la domiciliul cuiva.

3. (prin ext.) care privește locul de reședință.