Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. domicilier)
1. a locui, a-şi avea domiciliul undeva.
2. a indica, a preciza localitatea unde trebuie plătit la scadenţă un efect de comerţ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. domiciliaire)
2. care se face la domiciliul cuiva.
3. (prin ext.) care privește locul de reședință.