Rezultate principale (Dori):
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. doris)
1. mică ambarcaţie de pescuit, cu fundul plat, din dotarea unei nave mari.
Rezultate secundare (Dori):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorien)
1. propriu dorienilor, populaţie din Doriada (Grecia).
2. (s. n.) dialect al limbii greceşti vechi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)
1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robusteţe şi sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife şi metope.
2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.
3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. doricismo, după fr. dorisme)
1. particularitate a literaturii greceşti dorice, a dialectului doric; dorism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doryphore, gr. doryphoros)
1. soldat în corpul de gardă al vechilor regi perşi, purtător de lance.
2. insectă coleopteră, lungă de 1 cm, având elitrele ornate cu zece linii negre.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dorisme)
1. cuvânt, expresie proprie a dialectului doric; doricism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. allocinésie)
1. tulburare de motricitate constând în executarea fără voie a altei mişcări în locul celei dorite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambition, lat. ambitio)
1. aspiraţie, dorinţă puternică de onoruri, de parvenire.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ambitionner)
1. tr. a trezi ambiţia, dorinţa de a face ceva.
2. refl. a fi stăpânit de ambiţie; a se încăpăţâna.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. andropause)
1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)
1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.
5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.
6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.
8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appétence, lat. appetentia)
1. înclinaţie către ceva; dorinţă, poftă.