Rezultate principale (Drive):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. drive)
1. lovitură puternică la tenis, golf şi base-ball care imprimă mingii o viteză mare şi o traiectorie razantă.
2. (jaz) manieră de execuţie prin elan, stimulator, vigoare, forţă impulsivă.
3. (psih.) tendinţă impulsivă, de natură instinctivă.
Rezultate secundare (Drive):
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. drive-in)
1. cinema, bar în aer liber în care se intră cu maşina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. drivelob)
1. lovitură de drive cu traiectorie înaltă.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n. [dʁaj.vœʁ]
Origine: (engl., fr. driver)
1. I. conducător al atelajului într-o cursă de trap; jocheu care conduce un sulky.
2. şofer.
3. II. crosă (din lemn la jocul de golf, cu care se execută drive-uri.
4. etaj amplificator cu tuburi sau tranzistori, care atacă cele două etaje ale unui amplificator simetric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. overdrive)
1. dispozitiv interpus în transmisia unui automobil pentru a multiplica turaţia roţilor sau a micşora pe aceea a motorului, în scopul diminuării uzurii şi consumului; schimbător de viteză automat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. drivelob)
1. lovitură de drive cu traiectorie înaltă.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n. [dʁaj.vœʁ]
Origine: (engl., fr. driver)
1. I. conducător al atelajului într-o cursă de trap; jocheu care conduce un sulky.
2. şofer.
3. II. crosă (din lemn la jocul de golf, cu care se execută drive-uri.
4. etaj amplificator cu tuburi sau tranzistori, care atacă cele două etaje ale unui amplificator simetric.