Dictionar

aleza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aléser)

1. a prelucra fin prin așchiere un alezaj.
 

aleză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alèse, alaise)

1. bucată de pânză care se așterne peste cearșaf sub un bolnav sau copil mic.
2. țesătură impermeabilă folosită pentru a proteja un pat, o saltea.
 

alezaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alésage)

1. suprafață interioară, cilindrică sau conică, a unei piese metalice.
2. diametrul interior al unui cilindru de motor.
 

alezan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alezan)

1. (despre cai) de culoare roșcată, roib.
 

alezat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aleza)

1. (despre cilindrii motoarelor cu explozie) care a fost prelucrat (cu alezorul), mărindu-i-se diametrul.
2. (despre găuri conice sau cilindrice sfredelite mai întâi, rudimentar cu burghiul) șlefuit (la alezor).
 

faleză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. falaise)

1. mal înalt și abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor marine.
2. fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare.
 

alezor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alésoir)

1. unealtă așchietoare pentru alezare.
 

celtic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. celtique, lat. celticus)

1. referitor la celți, al celților.
2. limbi ~ce = familie de limbi indo-europene (gaelica, irlandeza, galeza și bretona) vorbite de celți.
 

spray

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. spray)

1. dispozitiv pentru pulverizare a unor substanțe cosmetice, insecticide etc.; atomizor.
2. substanță împrăștiată cu un asemenea dispozitiv.
3. pulverizarea și proiectarea apei de mare ca urmare a deferlării valurilor pe faleză.
 

vizieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. visière)

1. partea dinainte a unui coif, care se putea lăsa în jos pentru a proteja fața de lovituri; cozoroc.
2. vizetă.
3. (geol.) firidă îngustă, curbată ca o vizieră, ce se formează prin dizolvare în calcare, pe faleză, în zona intertropicală.
 

honing

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. honing)

1. (tehn.) operație de supranetezire, a alezajelor cilindrice în general, cu ajutorul unor prisme abrazive fixate pe un cap extensibil special (hon); honuire, honuit.