Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. double-, cf. lat. duplus)
1. „dublu”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Doppelcicero)
1. corp de literă de 24 de puncte tipografice (2 cicero).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (dublu + decalitru)
1. unitate de măsură a capacității egală cu 20 de litri (folosită la măsurarea cerealelor).
2. (concret.) vas cu capacitatea de 20 de litri.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. double-décimètre)
1. rigla școlară clasică, gradată (în centimetri și milimetri) pe o lungime de douăzeci de centimetri.
2. instrument în formă de riglă avînd lungimea de 20 de centimetri (folosit la măsurarea lungimilor mici).