Dictionar

Rezultate principale (Echilibru):

Echilibru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équilibre, lat. aequilibrium)

1. stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare sau de repaus.

2. (biol.) însușire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreînnoi.

3. ~ ecologic = stare a unui mediu natural în care compoziția faunei și a florei rămâne aproape constantă.

4. proporție, raport just între lucruri opuse.

5. ~ de forțe = situație în care mai multe puteri, de tărie aproximativ egală, se echilibrează ca influență și dominație în lume; ~ bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile.

6. (psih.) senzație de ~ = senzație care reflectă poziția și mișcările corpului în spațiu.

7. (fig.) stare de liniște, de armonie, de stabilitate sufletească.


Rezultate secundare (Echilibru):

Dezechilibru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déséquilibre)

1. lipsă de echilibru.

2. (fig.) tulburare mintală; pierdere a judecăţii.


Acordaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordage)

1. acordare a unui instrument muzical.

2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.


Aeromecanică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéromécanique)

1. ramură a mecanicii care studiază mişcarea şi echilibrul gazelor.


Aerostatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.

2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi tehnica construirii şi dirijării aerostatelor.


Agresiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.

2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.

3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.

4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.


Alcaliemie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Alkaliämie)

1. (med.) perturbarea echilibrului acidobazic din organism printr-o alcalinitate excesivă; alcaloză.

2. (antonim) acidoză.


Alcaloză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalose)

1. perturbare a echilibrului acidobazic din organism; alcaliemie.