Dictionar

Rezultate principale (Egalizare):

Egalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (egaliza)

1. acţiunea de a egaliza.

2. nivelare a unui teren, a unui drum, a unei construcţii etc.

3. repartizare uniformă a coloranţilor în materialele textile cu ajutorul generalizatorilor (II, 2).

4. operaţia de uniformizare a ţesăturilor.


Rezultate secundare (Egalizare):

Legalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (legaliza)

1. acţiunea de a legaliza.

2. (jur.) atestare de către notariatul de stat a autenticităţii semnăturii după un act sau a conformităţii unei copii, a unei traduceri, cu originalul.


Egalitarism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. égalitarisme, rus. egalitarizm)

1. sistem egalitar, doctrină politică care susține egalitatea cetățenilor în chestiuni politice, economice și/sau sociale, în funcție de context.

2. concepţie socială utopică care preconizează împărţirea egală a bunurilor, indiferent de aportul individual la producerea lor, nivelarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuinţelor şi consumului personal al membrilor societăţii.

3. (antonim) antiegalitarism.


Egalizator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. égalisateur, /II/ égaliseur, /II, 4/ engl. equalizing)

1. adj. care egalizează.

2. s. n. amestec de rășină folosit în vopsitorie la netezirea și la obținerea unui luciu superior al peliculelor.

3. produs chimic cu proprietăți de egalizare a coloranților.

4. dispozitiv care reglează presiunea apei, a aburilor într-o conductă.

5. aparat electronic care permite, cu ajutorul unor filtre, obținerea calității maxime la înregistrare sau la redare a unui casetofon.


Subradier

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-radier)

1. (constr.) strat de egalizare sau placă de susţinere a izolării hidrofuge sub un radier.


întărire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. întări)

1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.

2. (înv.) întăritură.

3. sporire a rigidității unei substanțe.

4. creștere a densității unei substanțe.

5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.

6. (mil; ccr; lpl) fortificații.

7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.

8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.

9. creștere a forței cuiva.

10. scrobire.

11. consolidare.

12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.

13. întețire a unei intemperii.

14. reconfortare.

15. recăpătare a puterilor după o boală.

16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.

17. (reg) unire a stupilor.

18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.

19. legalizare a unui act.

20. (ccr) act legalizat.

21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.

22. accentuare a unui contur într-un desen.

23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.

24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.


Egalare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. egala)

1. egalat, egalizare, egalizat.

2. acțiunea de a egala și rezultatul ei.

3. ajungere (sau aducere a cuiva) la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al cantității, al intensității etc.).

4. comparare.

5. (sport) obținere a aceluiași număr de puncte.


Autentificat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. autentifica)

1. I. (despre acte) întărit cu formele legale; legalizat.

2. II. acțiunea de a autentifica și rezultatul ei; autentificare, legalizare.

3. (var.) (înv., reg.) autenticat.