Rezultate principale (Elasticitate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élasticité)
1. proprietatea de a fi elastic.
2. teoria ~tății = capitol al mecanicii care se ocupă cu determinarea stării de tensiune și de deformare a corpurilor elastice supuse acțiunii unor sarcini exterioare.
3. limită de ~ = tensiune maximă la care poate fi supus un corp fără a rămâne cu deformații permanente.
5. proprietate a unei variabile economice de a-și modifica mărimea sub influența altei variabile.
Rezultate secundare (Elasticitate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroélasticité)
1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acţiunea forţelor aerodinamice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photoélasticité)
1. proprietate a unor materiale transparente şi izotope de a-şi modifica indicele de refracţie sub acţiunea deformaţiilor elastice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thermo-élasticité)
1. disciplină care studiază stările de tensiune şi deformările produse sub acţiunea unui câmp termic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. viscoélasticité)
1. proprietate a unui material de a fi viscoelastic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kapron)
1. fibră textilă sintetică, cu rezistenţă şi elasticitate foarte mare, obţinută prin policondensarea caprolactamei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compliance)
1. mărime care indică gradul de elasticitate al unui sistem mecanic.
2. (med.) variaţie a volumului pulmonar datorată schimbării de presiune.
3. acord, supunere, ascultare, conformare comportamentală.
4. adeziune a bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorării stării sale de sănătate.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. élast/o/-, cf. gr. elastos „care se întinde”)
1. „elasticitate, fibre elastice”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élastique, lat. elasticus)
1. adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a-și reveni la forma inițială după ce a fost momentan deformat; care se întinde.
2. (despre ființe) mlădios, suplu.
3. (fig.; despre oameni) care se adaptează ușor la orice situație, care prezintă elasticitate.
4. s. n. produs textil conținând fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élinvar)
1. aliaj de fier, nichel, crom şi tungsten, a cărui elasticitate nu este influenţată de schimbările de temperatură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. phlébosclérose)
1. (med.) proces de sclerozare a peretelui venos.
2. (med.) patologie în care peretele venelor se întărește și își pierde elasticitatea.