Dictionar

electricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électricité)

1. mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul cu altul și apoi separate; sarcină electrică.
2. lumină electrică.
3. ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice.
 

bioelectricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bioelectricity)

1. ansamblu de fenomene electrice care însoțesc unele manifestări biologice.
 

feroelectricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferro- + électricité)

1. proprietate a unor substanțe dielectrice care se manifestă prin apariția polarizării spontane, provocată de schimbarea poziției ionilor în rețeaua cristalină.
 

fotoelectricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photoélectricité)

1. fenomen datorită căruia un material emite electroni sub acțiunea luminii.
2. disciplină care studiază fenomenele fotoelectrice.
 

piezoelectricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piézo-électricité)

1. proprietate a unor substanțe cristaline de a se polariza electric datorită unor deformații mecanice sau de a-și modifica dimensiunile în prezența unui câmp electric variabil.
 

piroelectricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. pyro-électricité)

1. proprietate a unor substanțe cristaline de a se polariza electric datorită unei variații de temperatură sau de a-și modifica temperatura în prezența unui câmp electric variabil.
 

radioelectricitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radioélectricité)

1. ramură a fizicii care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice, precum și aplicațiilor lor.
 

aluminiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminium)

1. metal foarte ușor, maleabil și ductil, bun conducător de căldură și electricitate.
 

amper-oră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampère-heure)

1. unitate de măsură a cantității de electricitate, reprezentând sarcina transportată de un curent cu intensitatea de un amper, în timp de o oră.
 

antibenzopirină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anti- + benzopirină)

1. (chimie) oleat de magneziu, rezistent față de acizii slabi și bun conducător de electricitate.
 

atomoelectric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. atomoélectrique)

1. referitor la electricitatea produsă cu ajutorul energiei atomice.
 

condensator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condensateur)

1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire.
2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică.
 

conductibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conductibilité)

1. proprietate a corpurilor de a transmite căldura sau electricitatea.
2. facultatea de propagare a influxului nervos.