Parte de vorbire: s.
Origine: (aliena)
1. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare.
2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezaliena)
2. concepţie progresistă, revoluţionară care, respingând morala şi filozofia individualistă, promovează colectivismul, principiul dezvoltării neîngrădite, armonioase şi multilaterale a individului şi a personalităţii umane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. inaliénation)
1. (jur.) situaţia, starea a ceea ce este inalienabil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désaliéner)
1. a combate sistematic şi perseverent alienarea.