Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hellénisme)
1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale.
2. cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea.
3. expresie specifică limbii elene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philohellénisme)
1. dragoste, admiraţie pentru ceea ce este grecesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panhellénisme)
1. doctrină politică care preconiza unirea tuturor populaţiilor elenice într-un singur stat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. şcoala ~ă = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hellénistique)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. panhellénique)
1. referitor la panelenism; panelenistic, panelenist.
2. care se raportează, aparține tuturor grecilor.
3. serbări ~e = serbări organizate în cinstea zeilor, la care participau tineri veniţi din toate părţile Greciei antice şi la care aveau loc întreceri atletice, muzicale şi poetice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. panellenista)
1. I. referitor la panelenism; panelenic, panelenistic.
2. II. adept al panelenismului (mișcare politică, doctrină care preconizează unirea tuturor grecilor într-un singur stat).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. sadduceo, lat. sadducaei)
1. membru al unei secte religioase mozaice, ostilă fariseismului şi favorabilă elenismului, care nega nemurirea sufletului şi viaţa viitoare şi dispreţuia practicile religioase.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hellénisant)
1. care are caracter elen; cu trăsături proprii culturii elene; marcat de elenism; grecizant.