Dictionar

eleva

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. |s’|élever)

1. tr. a pune sau a purta mai sus; a ridica.
2. a construi (în înălțime).
3. a trece la un nivel superior.
4. a aduce la un rang mai înalt, la un grad mai înalt; a evolua.
5. refl. a atinge un rang mai înalt; a (se) instrui.
 

elevat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élevé)

1. înalt, ridicat; (fig.) nobil, sublim.
2. (despre stil) plin de rafinament; ales, îngrijit.
 

elevație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élévation, lat. elevatio)

1. înălțime morală, rafinament, distincție.
2. reprezentare grafică, la scară, a fețelor verticale exterioare ale unei construcții, ale unei mașini etc.
3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului.
 

elevator 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élévateur, germ. Elevator)

1. utilaj pentru transportul materialelor pe verticală la distanțe mici.
2. unealtă cu care se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc., exploatările petroliere.
3. (med.) instrument pentru îndepărtarea din țesuturi a unor elemente dure.
 

elevator 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élévatoire)

1. adj. care servește pentru a ridica.
 

elevatorist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (elevator + -ist)

1. muncitor care deservește elevatorul (II, 1) într-o întreprindere de vinificație.
 

preleva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prélever)

1. a extrage, a detașa dintr-o cantitate totală, dintr-un ansamblu.
2. a recolta un eșantion de țesut, lichid organic etc. spre a fi studiat.
 

alat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. alatus)

1. (livr.) cu aripi; înaripat, elevat.
2. (bot.; despre organe) cu aspect de aripă.
 

altitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altitude, lat. altitudo)

1. înălțime deasupra nivelului mării.
2. mare elevație verticală.
 

anagogie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anagogie)

1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
 

arteriocenteză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arterio- + -centeză)

1. (med.) prelevare de sânge arterial pentru diagnosticare; puncție arterială.
 

autocheratoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + cheratoplastie)

1. refacere plastică a corneei distruse cu materialul prelevat de la același bolnav.
 

bob 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bob)

1. elevator cu turn pentru ridicarea unor materiale de construcție la înălțimea schelelor.