Rezultate principale (Elevaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élévation, lat. elevatio)
1. înălţime morală, rafinament, distincţie.
2. reprezentare grafică, la scară, a feţelor verticale exterioare ale unei construcţii, ale unei maşini etc.
3. parte a unui element masiv de pod aflat deasupra terenului.
Rezultate secundare (Elevaţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prélevation)
1. prelevare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Relevation)
1. relevare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altitude, lat. altitudo)
1. înălţime deasupra nivelului mării.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. Finisterre - promontoriu situat în nord-vestul Spaniei; nume derivat din lat. finis terrae „sfârșitul pământului”)
1. elevație de pământ care avansează în mare; cap, promontoriu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lévitation)
1. faptul de a levita; ridicare deasupra solului, fără nici un ajutor.
2. capacitate atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței.
3. ~ magnetică = anulare a gravitației prin acțiunea unui câmp magnetic asupra unui corp străbătut de un curent electric.
4. (psihol.) senzație subiectivă de ridicare și plutire în spațiu, trăită mai ales în vise.
5. (fig.) înălțare spirituală; elevație.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. sublime, lat. sublimis)
1. adj. aflat la un înalt grad de perfecțiune, de desăvârșire morală sau intelectuală; superb, înălțător.
2. de o perfecțiune, de o frumusețe neîntrecută.
3. s. n. categorie a esteticii, care exprimă însușirea unor obiecte sau procese de o amploare neobișnuită, a unor acte umane de excepțională noblețe morală, capabile să provoace un sentiment de elevație, uimire și admirație; forma cea mai înaltă a perfecțiunii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. vastitude, lat. vastitudo)
1. caracterul a ceea ce este vast, a ceea ce prezintă amploare, grandoare, elevație.