elicoid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hélicoïde)

1. substanța (volumul) generat(ă) de o curbă supusă unei mișcări elicoidale.

elicoidal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hélicoïdal)

1. în formă de elice; care prin mișcare descrie o elice.
2. (matem.) mișcare ~ă = mișcare formată din combinația dintre o translație și o rotație în jurul unei axe (un obiect care se mișcă de-a lungul unei axe fixe, rotindu-se în jurul acelei axe).
3. (tehnol.) angrenaj ~ = angrenaj conic sau cilindric având profilul dinților în formă de elice, care asigură silențiozitate și rezistență.
4. (var.) helicoidal.

anterotor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antérotor)

1. rotor cu palete elicoidale dispus în fața rotorului propriu-zis al unui compresor centrifug cu palete radiale, care antrenează fluidul.

circumnutație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circumnutation)

1. mișcare elicoidală de creștere a extremităților unui ax vegetal (tulpină, rădăcină etc.).

elicoidal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hélicoïdal)

1. în formă de elice; care prin mișcare descrie o elice.
2. (matem.) mișcare ~ă = mișcare formată din combinația dintre o translație și o rotație în jurul unei axe (un obiect care se mișcă de-a lungul unei axe fixe, rotindu-se în jurul acelei axe).
3. (tehnol.) angrenaj ~ = angrenaj conic sau cilindric având profilul dinților în formă de elice, care asigură silențiozitate și rezistență.
4. (var.) helicoidal.

filet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. filet)

1. șanț elicoidal realizat într-o piesă metalică sau de lemn, care servește la înșurubarea acesteia într-altă piesă; ghivent.
2. formație anatomică foarte subțire în formă de fir.

ghivent

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Gewinde)

1. șanț elicoidal pentru înfiletare; filet.

riflu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Riffel)

1. șanț elicoidal executat pe suprafața activă a cilindrilor valțurilor de moară; șanț de riflură.