Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élite)
1. ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales.
3. parte a unei societăți împărțite în clase antagoniste, care are o poziție superioară în ansamblul grupului social respectiv.
5. plantă izolată care întrunește în cea mai mare măsură complexul de caractere și însușiri pentru ameliorare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bakélite)
1. răşină sintetică, al reacţiei de condensare dintre aldehida formică şi fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bellite)
1. exploziv de siguranţă în minele de cărbuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élitaire)
1. care aparţine elitei; elitist.
2. (despre teorii, doctrine) care atribuie elitei rolul conducător în viaţa socială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. encéphalomyélite)
1. inflamaţie a creierului şi a măduvei spinării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endothélite)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. leucomyélite)
1. inflamaţie a substanţei albe a măduvei spinării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromionite)
1. osteomielită la (în) acromion.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)
1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégeance)
1. obligaţie de fidelitate şi supunere faţă de o naţiune, de un suveran.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. amplituner)
1. aparat de înaltă fidelitate care funcționează simultan ca tuner și amplificator de audiofrecvențe.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antipoliomyélitique)
1. I. care luptă cu poliomielita; destinat să trateze sau să prevină poliomielita.
2. II. vaccin care este folosit împotriva poliomielitei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. bacca)
1. fruct cărnos, cu pieliţă subţire şi cu miezul zemos (reprezentanți: agrișa, coacăza).
2. boabă.