Dictionar

alimba

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (din limb)

1. a limba.
2. a descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a-i permite să navigheze în ape de mică adâncime.
 

metalimbă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. métalangue, it. metalingua)

1. (lingvistică) parte a limbajului care exprimă metalingvistica; sistem lingvistic care nu se referă la obiecte, ci la alte cuvinte și elemente lingvistice.
2. limba pe care un specialist o folosește pentru a studia și descrie o limbă, constând în general din termenii înșiși, precum și din utilizările sintactice, aparținând limbii analizate (metalimbi: limbajul gramatical, limbajul lexicografic); metalimbaj.
 

limba 1

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (din limb)

1. a descărca o navă parțial sau total, în limburi, pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea.
2. a alimba.
 

metadialect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métadialecte)

1. formă concretă de manifestare a metalimbajului, posedând cuvinte și expresii specifice.
 

metadiscurs

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métadiscours)

1. realizare concretă a metalimbajului.
 

metalimbaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. métalangage)

1. orice sistem lingvistic cu ajutorul căruia este posibil să se analizeze simbolurile și structurile unei limbi; metalimbă.
2. (inform.) limbaj de descriere adaptat la o definiție formală a limbajelor de programare.
 

metalimbă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. métalangue, it. metalingua)

1. (lingvistică) parte a limbajului care exprimă metalingvistica; sistem lingvistic care nu se referă la obiecte, ci la alte cuvinte și elemente lingvistice.
2. limba pe care un specialist o folosește pentru a studia și descrie o limbă, constând în general din termenii înșiși, precum și din utilizările sintactice, aparținând limbii analizate (metalimbi: limbajul gramatical, limbajul lexicografic); metalimbaj.
 

metalingvistic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. métalinguistique)

1. adj. referitor la metalingvistică.
2. funcție ~ă = funcție a limbajului prin care vorbitorul acceptă codul pe care îl folosește ca un obiect de descriere a discursului său, cel puțin într-un punct particular.
3. s. f. disciplină care studiază metalimbajul.