alimenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. alimenter, lat. alimentare)

1. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente).
2. tr. a aproviziona cu ceva necesar traiului.
3. a furniza cele necesare pentru funcționarea unui motor, a unei mașini etc.

alimentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alimentaire, lat. alimentarius)

1. adj. referitor la alimente; care servește ca aliment.
2. pensie ~ă = sumă de bani pe care cineva o plătește (lunar) unei persoane pentru întreținere.
3. s. f. unitate comercială unde se vând alimente.

alimentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (alimenta)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentație.
2. furnizarea de hrană care permite unui organism viu să funcționeze; hrănire, nutriție.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.

alimentat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (alimenta)

1. (despre ființe) care a primit de mâncare; hrănit.
2. (industrie) care este aprovizionat cu produsele necesare pentru o bună funcționare.

alimentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.
2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.
5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.

alimentator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alimentateur)

1. adj. care alimentează.
2. s. n. dispozitiv pentru alimentarea unei mașini cu combustibil, cu materie primă de prelucrat.

falimenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (faliment)

1. a da faliment.
2. a face pe cineva să dea faliment.

abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.

achiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)

1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

aeroplan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aéroplane)

1. aparat de locomoție aeriană mai greu decât aerul, alimentat de un motor și susținut de aripi; avion.
2. (fam.) a se face ~ = a pleca repede pentru a executa un ordin.

agroecosistem

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (agro- + ecosistem, cf. fr. agroécosystème)

1. ecosistem modificat de om pentru a exploata o parte din materia organică pe care o produce, în general în scopuri alimentare; ecosistem agricol.