Dictionar

Rezultate principale (Alimentaţie):

Alimentaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.

2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.

3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.

4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.

5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.


Rezultate secundare (Alimentaţie):

Subalimentaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. sous-alimentation)

1. stare caracterizată printr-un aport alimentar insuficient și care are ca rezultat deficiențe nutriționale; subnutriție.

2. (antonime) supraalimentare, supraalimentație, (rar) supranutriție.


Supraalimentaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. suralimentation)

1. alimentație mai bogată şi mai consistentă decât cea normală; supranutriție.

2. (mecanică) procedeu care urmărește creșterea puterii unui motor cu ardere, fără a crește cilindreea acestuia.

3. (antonime) subalimentație, subalimentare, subnutriție.


Ablactaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.

2. încetare a secreţiei de lapte matern.


Ariboflavinoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ariboflavinose)

1. (med.) tulburare de alimentație caracterizată printr-o carență de riboflavină.


Autoservire

Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)

1. mod de servire în magazine, localuri de alimentaţie publică, prin care clienţii se servesc singuri.


Avitaminoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avitaminose)

1. afecţiune cauzată de lipsa vitaminelor în alimentaţie.


Bulimic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. boulimique)

1. I. care este legat de bulimie; (prin ext.) care manifestă o foame mare.

2. (nosologie) hiperfagie = tulburare de alimentație caracterizată prin consumul excesiv și necontrolat de alimente, fără mecanismele compensatorii care împiedică creșterea în greutate.

3. II. (med.) persoană care suferă de bulimie.

4. (fig.) persoană care nu se poate opri din consumat.


Caloric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calorique)

1. care se referă la căldură; care conține, transmite căldură.

2. (alimentație) care asigură organismului calorii; referitor la calorii, la valoarea energetică nutrițională.

3. (prin ext.) se referă la un aliment bogat în kilocalorii.