Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émanciper, lat. emancipare)
1. tr. a da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune de averea sa.
2. (ant.) a elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpânul său.
3. (fig.) a da libertatea, a elibera de sub o dominație, de sub puterea cuiva.
4. refl. a-și câștiga, a-și dobândi libertatea, independența.
5. a-și lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vârsta sa, a avea purtări libertine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (emancipa)
1. acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei; emancipat, emancipație.
2. eliberare, punere sau ajungere în stare de independență; eliberare din iobăgie, din șerbie.
3. modernizare prin desprinderea de obiceiurile vechi.
4. (jur.) ieșire a unui minor de sub autoritatea părintească (sau a tutorelui) înainte de majorat.
5. scoatere a femeii, prin lege, din starea de dependență socială, economică și politică și acordarea de drepturi sociale, economice, politice egale cu ale bărbatului.
6. acordare de drepturi sociale, economice și politice unei categorii sociale.
7. luare de către un adolescent a unor libertăți nepotrivite pentru vârsta lui; (prin ext.) depășire a limitelor bunei cuviințe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (emancipare)
1. care se emancipează; care s-a modernizat.
2. care nu mai depinde (de ceva sau de cineva), care a devenit liber, care și-a câștigat independența.
3. (despre copii și adolescenți) care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine.
4. eliberat din iobăgie, din șerbie; revenire la starea de om liber.
5. scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui.
6. (despre femei) care este scoasă din starea de dependență și primește, prin lege, drepturi sociale, politice, economice et cetera egale cu ale bărbatului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. émancipation, lat. emancipatio)
1. liberare a unui sclav potrivit uzanţelor dreptului roman.
2. emancipare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. emancipative)
1. care emancipează, care eliberează dintr-o stare de dependență; emancipator.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. emancipateur, lat. emancipator)
1. I. care emancipează, care eliberează dintr-o stare de dependență; emancipativ.
2. (despre legi) care certifică emanciparea.
3. II. principiu sau persoană care emancipează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. emancipative)
1. care emancipează, care eliberează dintr-o stare de dependență; emancipator.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. emancipateur, lat. emancipator)
1. I. care emancipează, care eliberează dintr-o stare de dependență; emancipativ.
2. (despre legi) care certifică emanciparea.
3. II. principiu sau persoană care emancipează.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. émancipation, lat. emancipatio)
1. liberare a unui sclav potrivit uzanţelor dreptului roman.
2. emancipare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. peculium)
1. sumă de bani economisită de un sclav sau de un soldat roman, pe care acesta o primea la eliberare; gratificaţie acordată unui sclav roman de către stăpânul său.
2. economie realizată în folosul unui copil minor de către tutorele său, până la emancipare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sexisme)
1. ansamblul mişcărilor de emancipare feminine pentru a desemna atitudinea şi poziţia socială dominatoare a bărbaţilor în societate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (emancipa)
1. acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei; emancipat, emancipație.
2. eliberare, punere sau ajungere în stare de independență; eliberare din iobăgie, din șerbie.
3. modernizare prin desprinderea de obiceiurile vechi.
4. (jur.) ieșire a unui minor de sub autoritatea părintească (sau a tutorelui) înainte de majorat.
5. scoatere a femeii, prin lege, din starea de dependență socială, economică și politică și acordarea de drepturi sociale, economice, politice egale cu ale bărbatului.
6. acordare de drepturi sociale, economice și politice unei categorii sociale.
7. luare de către un adolescent a unor libertăți nepotrivite pentru vârsta lui; (prin ext.) depășire a limitelor bunei cuviințe.