alinia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. aligner)

1. tr., refl. a (se) aşeza în linie dreaptă.
2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.
3. refl. (despre ţări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.

aliniament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alignement)

1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.
2. porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie cuprinsă între două curbe consecutive.

realinia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. réaligner)

1. a readuce pe aceeaşi linie.

buclă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boucle)

1. şuviţă de păr răsucită; cârlionţ, zuluf.
2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.
3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.
4. cotitură a unui curs de apă.
5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porţiuni dintr-o curbă închisă.
6. (inform.) secvenţă din instrucţiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiţii.
7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.

cristaloid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cristalloïde)

1. adj. cu aspect de cristal.
2. s. m. substanţă care cristalizează uşor şi care, în stare de soluţie, poate trece printr-o membrană vegetală sau animală.
3. capsulă a ţesutului cristalinian.
4. s. n. pl. incluziuni proteice asemănătoare cristalelor din celulele unor seminţe.

decroş

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décroche)

1. retragere, ieşirea în afară faţă de un aliniament, a unui element de arhitectură.

decroşare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (decroşa)

1. acţiunea de a (se) decroşa; decroşaj.
2. fractură în scoarţa terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal.
3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element.

echer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équerre)

1. instrument de desen, triunghi dreptunghic, servind la trasarea perpendicularelor sau a paralelelor, la verificarea unghiurilor drepte etc.
2. instrument topografic pentru stabilirea a două aliniamente perpendiculare pe teren.

jalon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jalon)

1. ţăruş înalt, vopsit în inele roşii şi albe, servind la marcarea unui aliniament de teren.
2. (fig.) ceea ce serveşte pentru a marca un punct, o etapă în desfăşurarea unei activităţi.