Dictionar

emolument

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. émolument, lat. emolumentum)

1. (jur.) parte a unei succesiuni sau a unei comunități care revine fiecăruia dintre cei doi soți sau moștenitorilor lor.
2. venituri din funcția de ofițer ministerial.
3. remunerația primită de un funcționar public.
4. (var.) emalument.
 

emolumentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. émolumentaire, lat. emolumentarius)

1. relativ la emolument; de emolument.
2. profitabil.
 

emolumentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. émolumentaire, lat. emolumentarius)

1. relativ la emolument; de emolument.
2. profitabil.