Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphyse)
1. extremitatea, mai umflată, a unui os lung.
Parte de vorbire: adj.
Origine: ( fr. épiphysaire)
1. (med.) care afectează epifiza; care este folosit la bolile epifizei; epifizan.
2. (anat.) care aparține epifizei; referitor la epifiză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (an- + epifiză)
1. (med.) insuficiență sau absență a secreției glandei pineale (epifiză); apinealism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: ( fr. épiphysaire)
1. (med.) care afectează epifiza; care este folosit la bolile epifizei; epifizan.
2. (anat.) care aparține epifizei; referitor la epifiză.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. épiphysio-, cf. gr. epiphysis „excrescență”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphysite)
1. boală de creştere interesând epifiza într-un proces osteocondritic; cifoza adolescenţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métaphyse)
1. parte a unui os lung, între diafiză şi epifiză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ostéochondropathie)
1. proces de necrozare a unei porţiuni dintr-o apofiză sau epifiză.