Dictionar

abstrage

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

1. I. a opera o abstracție, a separa prin spirit; a efectua o abstractizare.
2. a lua în considerare izolat, prin abstracție, unul sau mai multe elemente din ansamblul din care fac parte.
3. II. a se izola de realitatea înconjurătoare; a deveni complet absorbit, a se izola în gândurile proprii.
 

abstragere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstrage)

1. acțiunea de a abstrage și rezultatul ei; desprindere de întreg; judecare izolat de întreg; abstras.
 

abstractivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstractivité)

1. aptitudinea de a abstrage; caracterul persoanelor cu această abilitate.
 

abstragere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstrage)

1. acțiunea de a abstrage și rezultatul ei; desprindere de întreg; judecare izolat de întreg; abstras.