Dictionar

alogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alogismus)

1. judecată care contrazice logica.
2. negare a gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, la sceptici, mistici și fideiști.
 

analogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analogisme)

1. analogie, echivalență.
2. raționament prin analogie.
 

dialogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dialogisme)

1. arta dialogului; întrebuințarea dialogului în expunerea ideilor, a sentimentelor etc.
 

paralogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paralogisme)

1. eroare de raționament sau în demonstrație, săvârșită involuntar.
2. (med.) cuvânt utilizat în sens diferit de cel uzual.
 

sermocinație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sermocination, lat. sermocinatio)

1. un fel de dialogism în care omul conversează cu el însuși sau cu o persoană (reală sau imaginară) absentă.