OK
X
epigrafie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épigraphie)
1.
disciplină
auxiliară
a
istoriei
care
se
ocupă
cu
descifrarea
și
interpretarea
inscripțiilor.
epigrafist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. épigraphiste)
1.
specialist
în
epigrafie,
știință
care
se
ocupă
cu
studiul
inscripțiilor.
estampaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. estampage)
1.
tehnică
decorativă
utilizată
pentru
a
da
formă
sau
relief,
făcând
amprenta
unui
material
dur
pe
un
material
maleabil;
estampare.
2.
tehnică
de
reproducere,
folosită
în
mod
obișnuit
în
epigrafie,
pentru
a
obține
replica
exactă
a
unei
inscripții
care
nu
poate
fi
transportată;
estampare.